În 2012, în vecinătatea orașului Maniitsok din Groenlanda, geologii europeni au descoperit cel mai vechi crater de pe Pământ. Diametrul său este de 100 km și, așa cum au presupus oamenii de știință, a apărut ca urmare a căderii unui asteroid în urmă cu 3 miliarde de ani. Un nou studiu sugerează că, de fapt, această formațiune geologică nu este deloc un crater.
În procesul cercetării de teren, un grup de cercetători internaționali a constatat că o serie de caracteristici ale acestei zone nu ar fi putut apărea în cazul unui impact de asteroizi.
S-a dovedit că această zonă îi lipsește unul dintre cei mai importanți markeri care indică deteriorarea cauzată de o undă de șoc atunci când un corp spațial cade pe Pământ. Acești markeri sunt cristale de zircon în roci. Nu au fost găsite în stâncile pereților presupusului crater.
În plus, s-a dovedit că în solul pseudo-craterului există urme reziduale de recristalizare a rocii. Potrivit experților, aceste urme de topire a rocii aparțin unei perioade cu aproape 40 de milioane de ani mai tânără decât timpul estimat de formare a acestei depresiuni.
Cu ajutorul unei analize atente și al comparării tuturor acestor date, geologii au ajuns la concluzia că acest peisaj nu poate fi un crater format prin căderea unui meteorit la pământ. Noile date vor permite continuarea studiului zonei în alte direcții legate de căutarea mineralelor aici. Și vor oferi, de asemenea, oamenilor de știință ocazia de a încerca să afle cum s-a format o astfel de depresiune pe Pământ.
Deci, deocamdată, conform bazei de date Impactul Pământului, structura Maniitsok nu mai este considerată un crater de impact. În schimb, structura de impact Yarrababba din Australia de Vest, care are aproximativ 2,2 miliarde de ani, deține acum titlul de cel mai vechi crater de impact cunoscut.
Citeste si: