© ROOT-NATION.com - Acest articol a fost tradus automat de AI. Ne cerem scuze pentru eventualele inexactități.
Uneori, în această toamnă, vreau să filosofez, să gândesc. Vreau să vă împărtășesc gândurile mele dacă nu vă deranjează. Aici, evident, este nevoie de un emoticon cu zâmbet, dar cumva nu vreau. Deci, există confidențialitate pe Web? Chiar avem nevoie de atenție pe rețelele de socializare? A devenit singuratatea un lux? Astăzi vom vorbi despre asta. În era voyeurismului omniprezent și urmărirea a 5 secunde de faimă, izolarea devine o virtute și un lux. Lumea digitală poate fi un declanșator pentru traume și comportament nesănătos.
Interesant de asemenea: Vă explicăm de ce criptomonedele cresc după victoria lui Trump
O noțiune falsă de intimitate
Ce este mai rău? Defilare goală, fără minte sau lupta verbală cu roboți sau oameni aleatori? Petreceți seara urmărind TikTok sau aveți propria părere? Unii strigă și se ceartă, unii poartă prostii, iar alții sunt spectatori ai acestui circ.
Una dintre cele mai dureroase dezamăgiri din viață este căderea idolilor, oameni în care am crezut. Uneori observăm acest proces prin prisma mass-mediei, citind sau urmărind informații despre tragedia idolilor noștri. Această distanță de siguranță ne permite să ne protejăm de adevăr. Ne putem spune oricând că cineva „direcționat” către favoriții noștri. Cel mai rău lucru este când idolii se compromit în fața ochilor noștri, uneori chiar trăiesc în contact direct cu noi.
Eu însumi am experimentat mai multe astfel de dezamăgiri, când oameni din lumea culturii, artei și științei s-au dovedit a fi escroci, manipulatori și urători. Uneori era suficient să le citești postările sau comentariile pe rețelele de socializare sau să intri într-o discuție cu ei. Câteva propoziții, câteva cuvinte dure și măștile pe care noi înșine le punem acestor personaje, uitându-se la lucrările sau realizările lor, cad.
Desigur, astfel de situații au existat chiar înainte de era rețelelor sociale. A fost însă necesar să încerci din greu, să mergi la un concert, la teatru, la o prelegere, o întâlnire cu autorul sau să fii direct lângă idol. Dar chiar și în aceste situații, oamenii pe care i-am prețuit încă au încercat să-și joace rolurile. În epoca rețelelor de socializare, unde predomină obiceiul „mai întâi scrie/vorbește, apoi gândește”, este mult mai ușor să te frustrezi.
Ascensiunea puterii în spațiul de masă, de obicei rară în lumea fizică, a fost o lovitură pentru structura puterii. Pe de o parte, „vechile” autorități aveau noi canale de a ajunge la mase și de a-și promova ideile, pe de altă parte, s-a deschis o șansă oamenilor care nu se puteau lăuda cu o bună origine, bogăție sau talent.
Moartea vieții private, identificarea din ce în ce mai adâncă a publicului cu ceea ce este online, a dat naștere și altor amenințări, mai grave, pe lângă deziluzie. Într-un timp surprinzător de scurt, o fotografie a unui moment privat poate fi furată și împărtășită publicului. S-a dovedit într-un număr tot mai mare de cazuri de hacking, extorcare și vătămare corporală. De asemenea, s-ar putea să nu fim niciodată eliberați de relații dăunătoare. Pentru că ori cineva ne va urmări și ne va spiona, ori ne vom viola.
Interesant de asemenea:
Autodistrugerea în lumea Web 2.0
Hărțuirea și hărțuirea online au devenit obișnuite. De exemplu, un bărbat înșelat sau trădat care va monitoriza activitatea fostului său pe internet în fiecare zi timp de un an. Ca să fie clar: fata l-a blocat pe toate canalele, inclusiv pe numărul de telefon. În ciuda acestui fapt, bărbatul o urmărește din afaceri și profiluri false. Acest lucru este mai ușor deoarece fostul partener este foarte activ online. Inevitabil, persoana noastră abandonată nu poate închide etapa „doliu” și reveni la echilibrul mental.
Este ușor să sfătuiești să te tai, să ieși din această dependență infernală, dar înțeleg că atunci când există tentația de a „păstra speranța” sub forma urmăririi unui fost, e greu să te oprești. Este ca și cum ai recomanda unui alcoolic reabilitarea la distilerie. Să fim sinceri: forța de caracter nu este suficientă, este nevoie și de suport tehnic.
Să ne punem și noi în rolul celui persecutat. Mai ales cea care este activă pe internet sau chiar pe rețelele de socializare, pentru că sunt instrumentul ei de lucru.
Moartea intimității ne aduce și un stres constant. Uneori, o prezență pe Internet, mai ales una activă, ia forma unei obsesii. Cușca în care am căzut voluntar în urmă cu câțiva ani pare astăzi să fie atât de adânc înrădăcinată în realitate, încât este imposibil să ieșim din ea. Un sentiment de gol, pentru că ne este greu să ne imaginăm lumea fără toate aceste contacte, chiar iluzorii.
A fi pe rețelele de socializare duce la obiceiuri care pot fi considerate compulsive și dăunătoare. Ne monitorizăm pe cât posibil telefoanele, verificăm în mod regulat e-mailurile și așteptăm mesaje pe rețelele sociale. Ni se pare că așa ne controlăm viața și identitatea țesută de-a lungul anilor. Deși, desigur, jucăm un joc care ajută pe cineva să câștige bani tehnologici mari.
Citeste si:
- Microcipurile cu grafen vor face telefoanele mai rapide și mai ușoare
- Despre calculatoarele cuantice în cuvinte simple
Cine eşti tu?
Libertatea care vine odată cu renunțarea la internet și renunțarea la nevoia iluzorie de a-ți controla sinele digital este o recompensă care nu vine ușor.
În noua sa carte, The Right to Oblivion: Privacy and the Good Life, Lowry Pressly, un filozof, cercetător și scriitor, subliniază că chiar și deconectarea parțială de la rețelele sociale are un efect pozitiv.
Trecerea dincolo de ideologia informației, care presupune că cine este o persoană poate fi pe deplin exprimat, înțeles și înregistrat în date sau alte reprezentări – în imagini, texte sau alte relații – este primul pas către libertate. Nu ești o persoană care există doar în rețelele sociale. Ești o persoană care trăiește nu numai în lumea digitală.
Autorul recomandă o împărțire de aur în „public” și „privat”. Ceea ce este legat de activitatea noastră profesională și necesar pentru noi, vom lăsa pe internet. Și vom păstra ceea ce este privat pentru noi înșine. Confidențialitatea protejează spațiul și timpul de străini, oferindu-ne șansa de a trăi cu sentimentele și gândurile noastre, fără a deveni instrumente în mâinile personalităților ostile sau toxice. Dacă acceptăm că este imposibil să trăiești în lumea de astăzi fără a lăsa o amprentă digitală, așa cum pare să sugereze cartea lui Pressley, ar trebui cel puțin să protejăm aceste sentimente și experiențe cele mai personale.
Interesant de asemenea: Cum se luptă Taiwan, China și SUA pentru dominația tehnologică: marele război cu cipuri
Aproape totul este în mâinile tale
Lăsați experiența noastră să fie numai a noastră. Oricât de banal sună - pentru unii este evident, dar cei care au încercat măcar o dată să salveze o persoană dependentă știu că ceea ce este o firimitură pentru unii poate deveni un bolovan pentru alții - protejându-ne în același timp propriile experiențe, și noi. prețuiește adevărul. Când postăm fotografii intime, private online, expunându-le publicului de pe rețelele sociale sau gătim mese delicioase, amintirile noastre nu mai sunt ale noastre. De fapt, modul în care gândim trecutul devine dependent de algoritmi.
Jocul vieții, așa cum spune pe bună dreptate Pressley, este arta de a controla sentimentele și emoțiile, capacitatea de a evita durerea și răul și, atunci când o fac, capacitatea de a se regenera. Iar acesta din urmă este dificil, când patch-ul este încă rupt din cauza urmelor digitale.
Afacerilor nu le va păsa de sănătatea noastră mintală digitală. De asemenea, nu are sens să contezi pe stat - actele de reglementare, când chiar apar, sunt pline de găuri - mai ales că multe guverne, ca în Ucraina, sunt de partea marilor tehnologii. Din anumite motive, mi-au venit imediat în minte „State in a smartphone”, „Action”, „Reserve+”, „Oberig”. Prima și ultima instanță suntem noi înșine. Poate nu totul, dar încă mai ai multe în mâini. Dar ai un smartphone. Fie vei trăi în lume prin el, fie în afara lui, în tine, pentru tine.
Apropo, toate imaginile pentru acest articol au fost generate folosind Copilot de la Microsoft.
Citeste si:
- Teleportarea din punct de vedere științific și viitorul ei
- Tranzistoarele viitorului: ne așteaptă o nouă eră a cipurilor
